M.: Ce vrea o femeie să fie, potrivit reţetarului ‘revistelor de femei’? Să fie bună în toate. Să muncească bine, să fie o nevastă bună, să fie o târfă în călduri, toate acestea în acelaşi timp.
Se poate. Dar tu nu ai nevoie, azi, de o femeie credincioasă. Nu-ţi pasă. Ce vrei? Vrei o maşină rapidă. Un mic velier de 14 metri, pe care să poţi naviga singur, să faci când vrei o tură de Mediterana. Nu-ţi trebuie o familie, nevastă, copii, nu asta te interesează, nu cu adevărat. Vrei doar fete. Tinere, tăcute, ataşante. Câţiva prieteni, cu care să bei, cu care să plângi, cu care să uiţi. Un refugiu undeva, unde să scrii, să urci un drum pieziş, să întinzi nişte culori pe o pânză, să faci o fotografie. Să rulezi în maşină pe drumuri lungi, ducând nu se ştie unde, nu contează unde, fără a te gândi la nimic. Aşa să se întindă viaţa. Cine dracu vrea o familie? În afară de femei, care vor să nască în ceva care seamănă cu un cămin, cu un cuib, ceva rotund, cald, unde domneşte repetiţia. Familia e proba uciderii tuturor visurilor de mai sus. Când nu le mai poţi avea, sau nici gând să le mai speri, atunci, ca ultimă resursă inconştientă şi mărturie a unei înfrângeri nemeritate, disperate, vrei o familie. O familie pur şi simplu nu e un vis de bărbat, n-a fost niciodată. E mărturia înfrângerii. Nu ne-am dorit niciodată aceleaşi lucruri. Azi, pentru prima dată, observi că nu mai are nici un sens să te prefaci. Nu mai e cazul. Privim către orizont, asta e tot.
Se poate. Dar tu nu ai nevoie, azi, de o femeie credincioasă. Nu-ţi pasă. Ce vrei? Vrei o maşină rapidă. Un mic velier de 14 metri, pe care să poţi naviga singur, să faci când vrei o tură de Mediterana. Nu-ţi trebuie o familie, nevastă, copii, nu asta te interesează, nu cu adevărat. Vrei doar fete. Tinere, tăcute, ataşante. Câţiva prieteni, cu care să bei, cu care să plângi, cu care să uiţi. Un refugiu undeva, unde să scrii, să urci un drum pieziş, să întinzi nişte culori pe o pânză, să faci o fotografie. Să rulezi în maşină pe drumuri lungi, ducând nu se ştie unde, nu contează unde, fără a te gândi la nimic. Aşa să se întindă viaţa. Cine dracu vrea o familie? În afară de femei, care vor să nască în ceva care seamănă cu un cămin, cu un cuib, ceva rotund, cald, unde domneşte repetiţia. Familia e proba uciderii tuturor visurilor de mai sus. Când nu le mai poţi avea, sau nici gând să le mai speri, atunci, ca ultimă resursă inconştientă şi mărturie a unei înfrângeri nemeritate, disperate, vrei o familie. O familie pur şi simplu nu e un vis de bărbat, n-a fost niciodată. E mărturia înfrângerii. Nu ne-am dorit niciodată aceleaşi lucruri. Azi, pentru prima dată, observi că nu mai are nici un sens să te prefaci. Nu mai e cazul. Privim către orizont, asta e tot.
No comments:
Post a Comment