Romanii nu isi mai permit luxul unei masini

Piata auto din Romania a suferit schimbari majore in ultima perioada, vanzarile de autoturisme din 2013  fiind in scadere fata de aceeasi perioada a anului trecut. Atat masinile noi cat si cele second-hand nu mai prezinta un asa mare interes pentru dorintori, acestia preferand sa aleaga acum alte alternative de transport (taxiurile sau mijloacele de transport in comun) pentru a se deplasa la serviciu, acasa sau in alte locatii.

Prin urmare si numarul inmatricularilor s-a micsorat substantial, fiind direct proportional cu procesul de cumparare al masinilor. Rata crescuta a somajului si instabilitatea locului de munca i-a facut pe romani sa fie mai atenti la siguranta zilei de maine, in loc sa cheltuiasca o suma de bani lunar pentru intretinerea unui autoturism, care nu pare sa le aduca niciun profit major. Astfel, multi au renuntat la ideea de a mai cumpara un autoturism, pe care sa nu il conduca decat in zilele de weekend. Desi, odata cu instalarea crizei economice in Romania, multe domenii au avut de suferit, piata auto parea sa se mentina pe linia de plutire. Se pare totusi ca si acest segment a fost vizibil afectat, iar acest lucru se reflecta acum prin scaderea cozilor de la ghiseele de inmatriculari auto. In consecinta, drpciv (Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor) a inmatriculat cu 45% mai putine autoturisme decat in lunile ianuarie - august ale anului 2012.

Un alt motiv important pentru care romanii au fost nevoiti sa renunte la masina in favoarea altor mijloace de transport, a fost reprezentat de cresterea de pret a combustibilului. Se pare ca suma tot mai mare pe care acestia sunt nevoiti sa o platesca pentru a putea circula, i-a determinat, in cele din urma, sa isi scoata la vanzare autoturismul. Salariul si-asa destul de mic a dus in timp la incapabilitatea de a mai plati combustibilul necesar deplasarii.

Amintiri din liceu

Doamne! Parca mai ieri intram pe poarta liceului, imbracata intr-o salopeta de blugi si o bluza rosie. Eterna mea bluza rosie. Eram atat de speriata. Habar nu aveam cum avea sa fie, ce colegi voi avea, daca ne vom intelege. In prim zi de scoala, am mers cu tata, pana approape in clasa. Da stiu, insa ce sa fac, daca sunt mai slaba de inger .
 

Am intrat in clasa si m-am asezat langa o colega. De atunci, in laboratorul de romana, o buna bucata de timp am stat langa ea. Am inceput sa ne cunoastem, si dintr-una intr-alta am aflat ca nu era din localitate. Si uite asa a inceput si prima ora de dirigentie. Mi-a placut enorm. Apoi am inceput sa ne cunoastem intre noi.  Am avut parte in cei patru ani de liceu, de niste colegi foarte de treaba. Am fost in principal, o clasa de fete, dar am avut si noua baieti. Erau protejatii nostri. De cele mai multe ori era interesant sa ii ascultam la orele de roamana fiindca mereu o dadeau in bara. Participam la tot felul de activitati, care aveau loc in liceu. Bineinteles ca nu lipseam nici de la chefuri. Era frumos de tot.
 

Cand era vorba de o sesiune de comunicare, eram prima care se baga la asa ceva. Eram eu, si inca vreo cateva colege. Si dupa ce ne alegeam tema de refereat,ne intalneam la cineva acasa, si ne apucam de treaba. Tin minte ca pentru un referat din asta, ne-am intalnit la mine acasa, si camera era plina de carti. Am lucrat o zi intreaga la referatul acela. Si in ziua de azi il mai am. Evident era despre dragoste.
Particpam si la concursuri intre licee. Evident ca toti profesorii din liecu ne stiau, fiindca mereu aduceam cate o diploma de la concursurile astea. Nu am lipsit nici de la competiile de dans. Desi la acela am participat asa din placere, fiindca noi eram doua doua fete, si trebuia o grupa de minim 5, daca bine imi amintesc. Si cum nu am gasit fete la fel de curajoase ca si noi, am preferat sa dansam in deschderea concursului. Si ce frumos a fost. Cel mai mult mi-a placut insa participarea la cursul de teatru. Asta fost cea mai frumoasa activitate la care puteam sa particip. Am facut vreo doua piese de teatru, si toata lumea a ramas impresionata de noi. Tin minte ca la Zilele Liceului, am jucat o piesa istorica, foarte frumoasa, era despre razboi si dragoste, si la final toate colegele si profesoarele plangeau. Apoi am jucat si intr-o comedie. Tot asa, foarte frumos a fost.
 

Ah, nu imi vine sa cred ca au trecut deja 10 ani de cand am terminat liceul! Am imbatranit, nu gluma. Mi-ar placea sa repet perioada aceea din viata mea oricand cu drag. In special clasa a 12-a, cand ne pregateam pentru bac si pentru banchet. Cate emotii m-au trecut in ziua festivitatii, si cat de frumoase eram toate fetele la banchet.