Intoarce spatele (II)

De obicei, Malum serveşte masa de dimineaţă în curtea din faţă, motiv excelent ca prietenele ei, Marotte şi Luft, să-i admire noua ţinută,omleta cu şuncă şi brânză franţuzească, iar, în final, croissant-ul cu vanilie şi căpşuni. Astăzi, Excelenţa Sa, mi-a ordonat să gătesc două porţii de omletă deoarece s-a trezit devreme şi, implicit, îi este mai foame. Zis şi făcut. Ca în fiecare zi, am aranjat măsuţa de cristal pe care am cumpărat-o de la un târg, vara trecută, la jumătate de preţ şi scaunul din lemn de palmier cu perina ce conţine pene de flamingo
 

Malum şi-a făcut apariţia la ora 8:25 îmbrăcată într-o rochie de caşmir, paltonul din blană de urs dublându-i dimensiunile.
 

- Bonjour, Marotte.   Buenos días, Luft. Ce dimineaţă superbă de februarie! Uita-ţi-vă cum dezmiardă soarele microobietii de zăpadă. Ravisant, ravisant.
 

- Bună dimineaţa, Malum. Întradevăr e foarte frumos afară. Dar pot spune că prezenţa ta eclipsează orice colţisor de aici, au spus cele două parcă la unison.
 

Primindu-şi porţia de complimente, Malum s-a aşezat la masă şi a început să mănânce. Nu-mi place să o privesc cum înfulecă, stomacul meu i-a declarat „război” reginei cu multă vreme în urmă. Casa e pustie, linştea de mormânt îmi absoarbe tot: lacrimi, dezamăgiri, regrete. Ţin minte că după ce părinţii mei au murit într-un accident, Malum m-a adoptat de la casa de copii.Sora ei era directoarea, aşa că fusese uşor să obţină acordul. Promisiunea pe care le-am facut-o părinţilor mei înainte de moarte a fost că mereu voi munci pe brânci pentru ceea ce-mi doresc să ajung, un doctor, mereu îi voi păstra în suflet oriunde aş fi, că nu voi uita niciodată zâmbetul mamei, îmbrăţisarea tatălui, că îi voi face mândri de mine şi că într-o bună zi  ne vom revedea. Nu am de gând ca o femei de plastic să stea în calea îndeplinirii acestei promisiuni. Nimic nu va sta în calea acestei promisiuni. Aş vrea să am aripi, să unesc în licarul unei singure zile cele 4 puncte cardinale. Aş vrea să pot construi un drum până la lună, să ating chipul oval al acesteia şi să ajung la micile găuri din podeaua cerului. Aş vrea să fi aici, mamă. Să mă cuprinzi în braţe, să-mi vindeci rănile, să-mi spui că mereu vei fi lângă mine orice s-ar întâmpla. Te vreau aici, mamă. Aş vrea să fi aici, tată. Să ne jucăm împreună, să-mi culegi mere din pomul nostru din spatele grădinii, să sădim amândoi dragostea  în micuţa noastră casă de la ţară. Unde eşti, tată?
 

- Hoffen, unde eşti? E 10:15, trebuie să-mi iau gustarea. Sper că ai cumpărat smochine şi suc de avocado. Ai luat, nu-i aşa?

- Malum, te rog să mă ierţi, dar nu mai am bani! Nimeni nu are nevoie de un om la lucru cu ziua în perioada asta. Nu am de unde să fac rost de bani. Îmi pare rău.
 

- Cum nu ai de unde să faci rost de bani? De ce te ţin eu sub acoperişul meu? Doar să mănânci şi să dormi până la amiază? Nimic nu faci în casa asta. Nici să munceşti nu şti. Sigur Paul ăla îţi dădea banii aşa, degeaba. Te-a văzut copil amărât, orfan... Vai de capul tău, Hoffen!

- Dar Malum, eu munces. Mereu îl ajut pe Nenea Paul la treabă şi pe soţia lui la gătit. Sunt nişte persoane cumsecade.
 

- Ce naiv eşti, copile. Dar ce să mă aştept de la unul ca tine? Eşti ca maicăta.

Am lăsat-o pe Malum să vorbească singură şi m-am retras în camera mea. Sub saltea, stă bine ascunsă o carte pe care am cumpărat-o din banii de la Crăciun. Nenea Paul mi-a recomandat-o, spunându-mi că sigur îmi va aduce zâmbetul pe buze. Se numeşte „Aventruile lui Tom Sawyer” de Mark Twain şi întradevăr am râs când am citit din ea. Acum e prea riscant să citesc, Malum ar putea intra în orice moment în cameră şi atunci ar fi ceva de neimaginat. De obicei, citesc seara, la lumina lunii. Cât de năzdrăvan e Tom...
 

M-am hotărât să nu mai dorm. Dacă nu mai dorm, nu mai am coşmaruri. Dacă nu mai am coşmaruri, o să pot să mă trezesc dimineaţa la 5 ca de obicei. Dacă mă voi trezi dimineaţa, poate Malum nu va mai da în mine. Dacă Malum nu va mai da în mine, poate voi reuşi să îmi fac un prieten. Dacă îmi voi face un prieten, voi putea fugi în lume, la fel ca Tom. Dacă voi fugi în lume, voi deveni doctor. Dacă voi deveni doctor, mama şi tata vor fi mândri de mine. Dacă ei voi fi mândri de mine, nimic nu mai contează.
 

Privesc micile perle ale cerului şi aud cum şoptesc una alteia Shakespeare. Mi-am dat seama că amintirea e doar un nufăr ce abia îşi arată,printre ape, faţa de înecat. Nu vreau să dorm! În seara asta e lună plină, arhanghelii se pot juca cu mingea. Aud zgomotul făcut de Galaxia Andromeda...se pare că acum s-a trezit. Nu vreau să dorm! Privesc cum firele de iarbă îşi povestesc amintiri, iar un licurici este într-o polemică cu o bufniţă de 20 de minute. Nu vreau să dorm...