Jocurile copilariei

Imi amintesc cu drag de jocurile copilariei mele. Ma jucam cu atat bucurie, incat nu mai conta nimic pentru mine. Azi mi se pare ca nu se mai joaca niciun copil. Ori au uitat sa se joace, ori nu stiu cum sa faca asta. Toti sunt sufocati de tehnologia asta noua. Dar sa revin la amintirile mele. Dupa cum spunem, imi placea sa ma joc.

Saream cu coarda. Ma relaxa nespus de mult si mereu aveam cate un joc inventat cu fetele de pe afara. Radeam si ne bucuram de fiecare moment. Evident ca mai existau si suparari. Intotdeauna cineva se supara fiindca nu am facut bine saritura x. Dar copii, fiind, ne trecea repede. Uneori saream cu coarda jumatate de zi, si nu oboseam. Acuma daca ar trebui sa fac treaba asta, as scoate limba de un cot, dupa primele trei sarituri.

Saream elastic. Si asta era fain. Vorba reclamei, prea fain. Aveam tot felul de jocuri, cu diferite denumiri, dar a naibii sa fiu, daca imi mai amintesc vreun nume. Atunci le stiam pe toate. Stiu ca puteam sari pe etape. Puneam elasticul la glezna si tot asa pana ajungea elasticul la gat. Sa vezi acolo tentative de sarituri.

Ratele si vanatorii. Asta era fain fiindca ne jucam o gramada de copii. Si fugeam de mama focului. Doar ca eu, mereu eram prinsa prima. Nu m-am priceput niciodata la alergat. Era asa frumos cand ne adunam toti copiii din fata blocului, pentru jocul asta. Tin minte cat se chinuia mama sa ne duca in casa. Mai etau o gramada de jocuri, insa eu astea ma jucam cel mai mult. Cu siguranata va amintiti si voi de astfel de jocuri. Jocuri care ne faceu copilaria mai frumoasa.