Mersul in piata are farmecul lui. Acolo intilnesti tot felul de oameni, vinzatori dintr-o bucata, femei grosolane, lipsite de de maniere, cumparatori pusi pe harta, prieteni, o adevarata lume. In ziua aceea plecasem de acasa cam suparat, nu-mi mai aduc aminte pe ce, dorind sa cumpar citeva kilograme de mere. Dupa mai multe cautari, descopar o taraba plina cu mere rosii, foarte frmuoase, vindute de o bondoaca roscata, rea de gura, care ma lua in primire de cum ma vazu.
- Ai trecut de o suta de ori pe aici! Ce vrei sa cumperi?
- Mere, zic. Dar sa nu fie stricate!
- Unde vezi d-ta mere stricate? se burzului ea. Daca imi arati unul, il maninc!
Aleg si pun in tirizie. Ea le pune la gramada. Descopar un mar stricat si clatin din cap.
- Ai zis ca nu ai mere stricate! Dar asta ce-i ?
- De la statul in Soare! raspunde ea, nemultumita. Cauti si d-ta nod in papura! O fi, nu zic ba si vreun vermisor pe acolo, dar astia fac parte din mar!
- N-ai vrea sa-l maninci d-ta!
- Maninc ce vreu eu, nu trebuie sa-mi spui d-ta ce! sari ea. Nu-i obligatoriu sa cumperi!
O las cu ochii in Soare si merg mai departe. In urma, o aud pe negustoreasa blestemind.
- Zgirie brinza al dracului! Mi-a rascolit toata marfa si n-a cumparat nimic! De nu i-ar muri multi inainte!
Voltaire spunea sec: “cind este o chestiune de bani, toata lumea este de aceeasi religie”.
No comments:
Post a Comment