Despre marile probleme ale oamenilor mici

Cu cat valoarea reala scade, calitativ si cantitativ, cu atat se inmultesc biurourile, directorii, subsecretarii, inspectorii, misiunile si comisiunile. Bunurile se imputineaza, dar expresele, avioanele, limuzinele gonesc pline de carmuitori si intermediari, plini ei insisi de idei organizatorice. in viata publica europeana creste un vodevil monstru: barbatii de stat si oamenii de afaceri se agita si soptesc, cu incruntari de sibile, despre organizatie si numai despre organizatie, iar bunurile care urmeaza doar sa fie organizate dispar vazand cu ochii.

Contrazicerea e completa si complet comica. Desigur activitatile formale - politica, afaceri, administratie - au o grozava putere de seductie. Ele sunt campuri pentru un diletantism indraznet, profitabil si glorios. Pe treapta cea mai inalta, se poate desfata incompetenta cu cea mai deplina autocratie. Lipsa efectiva de raspundere creste cu rangul. si de zece ani spiritul dictatorial patrunde in toate capetele: cu cat sunt ele mai de duzina, cu atat mai oarba, fireste, si mai darza e setea de autoritate. Sufletul european este militarizat, si nicaieri ca in militarie nu triumfa atat de complet increderea ca totul e realizabil, toate merg bine, daca poruncesti tare.

Cu optimismul acesta cazon, specific si indispensabil ofiterului de rechizitie, a intrat lumea in cheful razboiului; acum se trudeste, mahmura, sa se consoleze cu speranta in - organizare. in prospectul entuziast al Enciclopediei, Diderot apara si lauda cu aprindere meseriile, impotriva vechii prejudecati care le socotea irevocabil josnice. Fapta lui a ramas celebra: el a fost primul intelectual ilustru care a vrut sa reabiliteze mestesugurile. Succesul incercarii imi pare, astazi inca, destul de indoielnic. Nu pentru ca n-ar fi oameni care sa pretuiasca inteligent si drept munca material producatoare, ci pentru ca exista un vechi ciocoism, radical si universal uman, de care lumea nu se va curati usor.

Acest fel de ciocoism este miezul industriei ierarhice de care am vorbit la inceput si care impinge pe individ cu atata putere spre activitati formale, este pofta de a sari de la munca productiva la betia comandei fara raspundere. Fiindca, pentru masa umana, problema intima este una: cum as face ca totdeauna celalalt sa asude, eu - sa organizez si altminteri toate sa fie bine?