Iubirea se leaga de moarte, cu fir subtire, iar cand se rupe, nu le ramane decat sa se ia in brate, sa se absolutizeze. Imi plac oamenii in a caror viata nu le despart, cand experimenteaza una, fara sa uite de cealalta. Oameni cu radacini, oameni cu toti nasturii la camasa, oameni care nu s-ar da in laturi sa se sacrifice pentru idealul lor de iubire, de mortificare fizica intru permanentizare spirituala.
Citeam ca sunt multe feluri de a-ti implini iubirea, jubiland in tenebre... sunt cei care mor pentru ca nu li s-a indeplinit visul de iubire si cei care mor pentru a demonstra si, mai ales, a-si apara iubirea. Si ar mai fi o a treia categorie, dar care pe noi nu ne preocupa acum, caci e putreziciune la mijloc.. cea care a intrat in patologie de cand, in secolul al XVI-lea, “dansul macabru” a devenit “dans erotic”.. de aici pana la necrofilie se-ntelege ca nu-i decat un pas, si e prea frumos ceasul asta sa ma opresc la asta.
Iubirea precede moartea. Chiar daca ele se-ntalnesc, iubirea tanara e intotdeauna mai batrana decat scheletele imbratisate ale amantilor.
Poate daca am afla cum zurbagiul Eros a inceput sa cocheteze si sa il atate pe Thanatos, am elucida misterul mortii. Si doar atat, caci despre taina lui Eros, doar indragostitii pot vorbi... probabil numai intre ei.
No comments:
Post a Comment