Dragoste oarba

Mariei Pricope ii cazu ca tronc colegul ei de drept, Teoharie Murgu. Era cam timid, dar bun la carte si silitor. Nu avea nicio prietena, nici nu era prea familiarizat cu femeile. Era exact ceea ce cauta: un baiat nestiutor in ale dragostei, pe care sa-l formeze dupa gustul ei (ea fiind initiata deja de altcineva si cunoscind pericolele la care era sau putea fi expusa !).

Asa cum se asteptase, il cucerise destul de usor, iar dupa prima noapte de dragoste, reusise sa-l faca sa-i manince din palma. Printii lui erau judecatori in provincie, cistigau foarte bine si aveau o situatie de invidiat. O acceptasera de la prima vizita si o asigurasera (discret) ca o vor ajuta material pina la terminarea studiilor, ea avind o situatie materiala proasta. Murgu nu era tocmai barbatul pe care si l-ar fi dorit (cum fusese Georgel, prima ei dragoste!), dar compensa prin situatie si pozitia sociala. Casatoria il facuse mai sociabil si mai sigur pe sine. Intr-o zi (cind un lucru ameninta sa se intimple, se va intimpla!) il surprinse cu miinile pe sub fusta unei colege de curs si vazu negru inaintea ochilor. Il pirise chiar si la parinti, insa fara rezultat. Murgu isi urma visul pina in patul acelei femei, de care se indragostise lulea, cerindu-i, la un moment dat, divortul, sub un pretext pueril.

Ghinionul barbatului era ca Maria ramasese insarcinata si era sustinuta de parintii lui. El se mutase cu noua sa dragoste, o aventuriera, lasindu-si consoarta cu inima fripta si cu un copil. Dupa citeva luni, aventuriera, vazind ca nu este agreata de familia lui Murgu, il parasise pentru altul, acesta trezindu-se intre o amanta pierduta si o sotie ranita, la care, totusi, se intoarsese, dar fusese respins.