Visul meu cel mai mare era sa ma fac profesoara de engleza. M-ar fi placut sa practic meseria asta, mai ales ca majoritatea profesorilor pe care i-am avut, ne-au ajutat si din alte puncte de vedere, nu doar la scoala. Voiam sa ma fac profesoara sa pot schimba si eu viata unor elevi rebeli, adolescentini, care sa ma tina minte mereu. Dar nu intotdeauna in viata primesti ceea ce vrei.
Profesorii pe care i-am avut eu, au fost multi si de toate felurile. In generala, majoritatea profesorilor au fost niste natari de persoane, fiindca pe elevii care nu aveau o situatia financiara buna, ii ignorau. Asa am trecut prin generala. Insa am avut un profesor pe care l-am iubit din toata inima. Era profesorul Moldovan, un profersor de religie. Nu l-am iubit neaparat fiindca preda religia, ci fiindca pe langa materia asta, ne-a invata si cum sa fim oameni. Mai mult decat atat avea o voce calda si buna. Doar auzindu-i vocea te linisteai, uitai orice problema aveai in acel moment.
In liceu treaba s-a schimbat. Acolo am dat doar peste profesori super de treaba care mereu ne-au intins o mana de ajutor. Iar printre ei, mi-am facut si o prietena, era profesoara de teatru si era tinerica, fiindca nu demult absolvise facultatea. Ei puteam sa ii spun absolut orice. Si am ramas prietene, o vizitam des, chiar si dupa ce am terminat liceul. In plus diriginta mereu ne-a dat un sfat, si o vorba buna, daca era cazul. Profesoara de istorie era si ea acolo pentru noi, cand ii ceream vreun sfat. Si inca vreo cateva profesoare, ce ne-au facut viata mult mai frumoasa.
No comments:
Post a Comment