Are tata doua fete acasa, si mandru e de ele. Parca il vad si acum, ce frica i-a fost sotului, sa se apropie de fete, dupa ce le-am nascut. Zicea ca sunt atat de mici, si ca ii e frica sa nu le loveasca. La prima fetita am lasat dupa el, insa dupa ce am nascut-o pe L, nu am lasat dupa el. Asa ca l-am rugat sa ma ajute la toate treburile, legate de micuta. Si s-a conformat. Prin urmare micuta e mult mai legata de el, decat cea mare. Cum il vede ca intra pe usa, cum zambeste. Daca sta in pat langa ea, repede se prelinge peste burta lui ta-csu, si adoarme langa el.
Si cea mare il iubeste, doar ca, a fost putin absent din viata ei, in primii doi ani, din cauza unor neintelegeri. Dar acum incearca sa recupereze timpul ramas, si imi place ce vad. O adora pur si simplu, si cand merg impreuna la plimbare, sunt tare mandra de ei, cand ii vad impreuna. Cu atat mai mult cu cat, vad ca si fetita il iubeste tare tare de tot. Si, ii spune asta, asa pur si simplu, cand trece pe langa ea, prin camera: Tati, te iubesc! Si el e incantat de o asemenea dedicatie.
Cand e cu amandoua pe strada e ca un paun. Nu isi mai incape in piele de madru ce e. Si chiar si asta imi place sa o vad la el. Stiu ca si-a dorit o familie, si acum cand am construit familia asta, parca e totul mai frumos.mai simplu. Si greutatile sunt mai usor de parcurs, daca suntem impreuna. Pana la urma familia, e cel mai de pret dar, pe care iul putem avea. Si depinde doar de noi, cum pastram familia aceea.
No comments:
Post a Comment