Parisul mi-a schimbat viata

Sunt dependenta de munca si desi imi permit sa plec aproape oriunde, calatoriile mele erau foarte rare, pentru ca, nu-i asa, nu aveam timp. Prietenii mei mereu imi spuneau ca nu este in regula sa muncesc atat de mult, chiar si sefii ma trimiteau uneori acasa, cand stateam peste program mai bine de 3-4 ore, dar eram atat de absorbita de munca mea, incat nu imi dadeam seama ca nu aveam echilibru intre viata personala si cea profesionala. Si de fiecare data cand prietenii mei plecau undeva, le spuneam intai ca voi merge, dar bineinteles ca peste o saptamana ma razgandeam, pentru chiar atunci, cum se facea, numai Dumnezeu stie, aveam vreo sedinta, vreo intalnire, vreun raport care nu suporta amanare.

Timpul meu liber, foarte putin, de altfel, mi-l petreceam acasa, uitandu-ma la vreun film sau dormind, fiind epuizata. Insa, de ziua mea, am primit un city break la Paris de la mama mea, un city break in care urma sa mergem amandoua. Fiind cadou de la mama mea, nu am mai avut cum sa ma fofilez si mi-am facut treaba in asa fel, incat in perioada aceea chiar sa pot merge. Am plecat cu gandul tot la munca, la niste treburi nerezolvate, dar spre surprinderea mea aceste ganduri mi-au disparut imediat ce am ajuns in Paris si am iesit sa ne plimbam pe faimosul bulevard Champes Elysees. Ma relaxasem complet si intrasem in starea de vacanta. Eram ca pe vremuri, cand calatoream destul de mult, era ca si cum ma redescoperea pe mine, cea normala, cea din trecut, careia ii placea sa se si distreze. Am vizitat Luvrul, Turnul Eiffel, Notre Dame, Basilica Sacre Coeur, Castelul Versailles, Place de la Concorde, Centrul Pompidou si cate si mai cate, iar in ultima zi mama mi-a facut iar o surpriza: m-a dus la Disneyland. Acolo a fost de vis, pacat insa ca nu am avut atat de mult timp la dispozitie pentru a vizita tot ce inseamna lumea fantastica Disney.

Pentru a ajunge la aeroport, am ales o companie de transfer Disney Beauvais, Aero Shuttle Paris Transfers, care am vazut ca au si site in romana. Cand am ajuns la aeroport, am avut sentimentul ca am pierdut atat de multe lucruri din cauza ”dependentei” mele de munca si am hotarat atunci ca acest lucru se va schimba. De atunci, am mai fost la Paris de cateva ori si nu am mai refuzat nicio calatorie propusa de prietenii mei.